plec...

plec de aici... nu mai am timp... dacă voi avea, îmi voi face alt blog... voi scrie despre altceva... va fi o altă perioadă din viaţa mea...

"î" sau "â"? "sînt" sau "sunt"?

Până nu demult, scriam cu "î" din "i" şi foloseam forma verbului "sînt" şi nu "sunt" - am rezistat să scriu astfel, fără a amalgama aceste preferinţe. Deci, unde e "sunt" acolo e "â" şi unde e "sînt" acolo e "î", dar niciodată "â" la început de cuvânt. E interesant să-ţi complici viaţa. Scriam cu "î", ştiam că nu e greşeală, că se acceptă şi "â" - dar, credeam că varianta mea e mai aproape de adevăr. Acum folosesc "â", "sunt" şi "î" doar la început de cuvânt şi nu mai am aceeaşi senzaţie atotştiutoare, ba mai mult, am impresia că varianta aceasta de scriere e mai departe de adevăr.

actorie, pa pa:)

Există zile în care ai impresia că ai trăit un an. Astfel de zile le lasă în umbră pe multe altele. Am înmormântat un sentiment, o pasiune - actoria. Demult am învățat să nu regret trecutul și știu cât adevăr ascunde banala frază: "Tot ce se face e înspre bine". Voi reveni cu detalii.

percepţii

mănînc în faţa calculatorului

mă gîndesc la prima treaptă din piramida lui Maslow

astăzi

astăzi am văzut

femei cu păr pe picioare care aşteptau autobusul în staţie

doi băieţi ce vindeau un telefon mobil în stradă

teatre în concediu

un cuplu – el muşca dintr-un sandviş încălzit în microunde

ea îşi pudra nasul bea cola dintr-o sticlă de 2 l

el arată cu degetul la panouri îi spune ceva şi rîd ambii cu poftă

m-am ridicat mi-am topit talpa sandalei cu un chiştoc

am trecut pe lîngă ei se uitau straniu la mine

spre seară stăm la terasă bem vodkă vorbim despre cum vorbim corect

undeva răsună valsul lui Doga